Când ai o asemenea şansă, n-o ratezi. Îi las să mă depăşească şi-i urmăresc de la distanţă. Drumul începe să-mi fie cunoscut, iar destinaţia şi mai şi. Poarta cea mică din latura de nord a domeniului marchizei se deschide la apropierea maşinilor şi se închide imediat după ce au intrat. Mă mulţumesc, deocamdată, cu ceea [...]
CAP. 12. „LA TREI, INTRĂM”
Când ai o asemenea şansă, n-o ratezi. Îi las să mă depăşească şi-i urmăresc de la distanţă. Drumul începe să-mi fie cunoscut, iar destinaţia şi mai şi. Poarta cea mică din latura de nord a domeniului marchizei se deschide la apropierea maşinilor şi se închide imediat după ce au intrat. Mă mulţumesc, deocamdată, cu ceea ce am aflat. Am oarece restanţe la somn. O anunţ pe Bette că mă duc să mă culc şi că o voi căuta diseară, să-mi povestească pe larg filmul urmăririi. M-au sculat, mult după prânz, nişte zgomote ciudate. Veneau din interior. Adică din propriile mele maţe. După friptura ...
CAP. 11. „CUNOŞTINŢE VECHI – FRAŢII MARTINEZ”
Nasoală partea asta a muncii detectivului particular. Stau de două ore în holul hotelului, aşteptându-i pe amorezi să plece acasă. Dacă sunt amorezi. Uitându-mă la domnul Duveneck, am dubii că este în stare de performanţe deosebite în sportul acesta. Două ore! Să fim serioşi. Sau poate domnişoara Marta are talente deosebite. Mai ştii? Numai să nu hotărască să înnopteze aici, deoarece eu am o întâlnire de neratat la ora opt, în interesul cercetărilor, vezi bine şi nu vreau să o supăr cu nici un preţ pe domnişoara Katty. Când am văzut că se face şapte şi un sfert, l-am sunat pe ...
CAP. 10. „CA ÎNTRE COLEGI DE BREASLĂ”
Sergio căcăciosul arată jalnic. Şi-a spălat chiloţii şi pantalonii şi, ca să nu stea cu curu gol în faţa unei domnişoare, i-am dat o pereche de blugi pe care nu-i mai port. Fiind cu 30 de centimetri mai scund ca mine, a trebuit să le suflece cracii, din cauză că se tot împiedica în ei şi, pentru că are cu 10 kilograme mai mult, prohabul stă căscat, îndesând acolo poalele cămăşii, să nu-i vedem „bijuteriile” personale. Jose, în schimb, este mult mai impunător. Aţi văzut vreo mumie egipteană înainte de a fi introdusă în sarcofagul din camera mortuară a piramidei? ...
CAP. 9. „JOSE MARTINEZ E BABUINUL ADORMIT”
Tamaki Mokomichi mă aştepta în acelaşi loc, în aceeaşi poziţie. Nimic nu se clintise de la precedenta vizită. Doar fumul. Fructiera, care-i ţine loc de scrumieră, este plină şi dă pe dinafară. Acum văd că şi tastatura este plină de „cicatrice” lăsate de ţigările cărora le-a folosit drept sprijin. – Cred că este o copie a unui registru contabil. Nu mă prea pricep la domeniul ăsta dar, mai mult ca sigur că nu este legat de activitatea de serviciu. – De ce? – Nu s-ar fi străduit să introducă o parolă de zece elemente ca să poată fi deschis. Deschide fişierul şi ...
CAP. 8. „HOPA! MARCHIZA UMBLĂ CU MINCIUNELE”
Ştiam capacitatea lui Roger de a stoarce informaţii din toate sursele. Mai ales că era încă în vigoare înţelegerea cu cei doi poliţişti din echipa zoologică, aşa că mă întorc liniştit, din acest punct de vedere, la sediul agenţiei. Ca tot bunul american, posed şi eu un televizor şi un CD player, dar nu prea am timp să le deschid, aşa că am emoţii că, de când nu le-am mai folosit, să nu se fi ruginit, să se fi alterat… Ba, merg. Amândouă. O chem şi pe Bette la „film”. Patru ochi văd mai multe decât doi. Colegul Carbonero făcuse treabă gospodărească. ...
7. „PROBABIL ECHIPA ARE ÎN DOTARE ŞI UN GRAND CHEROKEE”
Când ajung la sediu, îl găsesc pe domnul Hirohisa Fujii. Tocmai primea datele problemei de la Bette. Profit şi-i adaug şi eu un exerciţiu. Decriptarea CD-ului. – Încântat să vă revăd, domnule Caldwell. – Plăcerea este de partea mea. Mai ales pentru că aveam nevoie de un sfat – Dacă pot să vă ajut, voi fi foarte fericit. Despre ce este vorba? – Cercetez, la cererea văduvei, moartea unui bancher. Juan Carlos Carrillo. – Cel care a fost aruncat de pe Four Seasons? – De unde ştii că a fost aruncat? Toată mass-media a scris ce a comunicat poliţia: sinucidere sau accident. – Căzând la cel puţin ...
CAP. 6. „DACĂ SE AFLĂ, BAGĂ NIŞTE BAROSANI ÎN RAHAT”
Detectivii nu trebuie să plutească. E regula numărul nu ştiu care din manualul „Băgăreţului privat”. Cu toate că lecţia o cunosc pe dinafară, perspectiva altei nopţi în patul cu baldachin, mă face să o ignor. Aşa că, plecând spre casă, să-mi fac duşul, înainte de vizita la palatul marchizei, atunci când Lincolnul albastru mă depăşeşte, nu-l ginesc. Îl văd abia când am ajuns pe străduţa pe care am locuinţa. Este aşezat transversal, blocând trecerea. Bag rapid în marşarier, deoarece n-am chef acum de un caft. Dar Dodge-ul meu se opreşte în portiera unui Jeep Grand Cherokee galben cât un tanc. ...
CAP. 5. „INVITAŢIA MĂ FACE SĂ PLUTESC”
Studiul celor două documente ne răpeşte doar zece minute. Senora se plictiseşte repede: – Nu-mi dau seama ce ar trebui să găsesc deosebit în aceste hârtii. – Atunci, am să vă rog să mi le lăsaţi mie câteva zile. Poate persoanele pe care le voi întâlni în timpul anchetei sau vreun episod al cercetării să poată fi dezlegat cu vreuna dintre informaţiile conţinute în documente. – Puteţi să le ţineţi cât doriţi, ba chiar puteţi la sfârşit să le aruncaţi. Mie nu-mi fac nicio trebuinţă. După cina, care s-a desfăşurat după acelaşi scenariu şi în acelaşi decor, dar cu potoluri şi trăscăuri diferite, mă ...
CAP. 4 „NOAPTE BUNĂ, PUIŞORI!”
La fel ca şi bătrânii cai, care-şi duc stăpânii acasă, chiar dacă tipii s-au matolit şi au adormit în şa, tot aşa şi bătrânul meu Dodge m-a dus la domiciliu, cândva pe la mijitul zorilor. Întâlnirea a avut mai multe reprize, din ce în ce mai lungi, dar şi mai grozave. Din acest bun motiv dimineaţa, pe la zece şi jumătate, când telefonul a sunat îndelung pe noptieră, n-am fost în stare să răspund, fapt care a fost penalizat cu sosirea intempestivă a Bettei. Noroc că eram deja sub duş şi hainele le ţinusem toată noaptea la aerisit. Cum puteam ...
CAP. 3. „AFLAŢI CĂ M-AM ÎNŞELAT”
Înainte de a mă duce la întâlnirea cu Roger, am făcut o haltă la restaurantul lui Vigu să mă delectez cu una dintre specialităţile cu reţete savante, aduse de el din ţara lui de baştină. Dacă nu am fi prieteni vechi, la ora asta nu aş fi găsit niciun loc. Dar sunt prietenul lui şi mă aşteaptă în uşă să mă conducă în cămăruţa de lângă bucătărie. Aici putem chiar să schimbăm câteva cuvinte, până mi se aduc platourile. – Mă bucur să te revăd, Wig. Ai început o nouă anchetă. – De unde ştii?! – După aerul şi felul în care mi-ai ...
CAP. 11. „CUNOŞTINŢE VECHI – FRAŢII MARTINEZ”
August 29, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Nasoală partea asta a muncii detectivului particular. Stau de două ore în holul hotelului, aşteptându-i pe amorezi să plece acasă. Dacă sunt amorezi. Uitându-mă la domnul Duveneck, am dubii că este în stare de performanţe deosebite în sportul acesta. Două ore! Să fim serioşi. Sau poate domnişoara Marta are talente deosebite. Mai ştii? Numai să [...]
CAP. 10. „CA ÎNTRE COLEGI DE BREASLĂ”
August 22, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Sergio căcăciosul arată jalnic. Şi-a spălat chiloţii şi pantalonii şi, ca să nu stea cu curu gol în faţa unei domnişoare, i-am dat o pereche de blugi pe care nu-i mai port. Fiind cu 30 de centimetri mai scund ca mine, a trebuit să le suflece cracii, din cauză că se tot împiedica în ei [...]
CAP. 9. „JOSE MARTINEZ E BABUINUL ADORMIT”
August 22, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Tamaki Mokomichi mă aştepta în acelaşi loc, în aceeaşi poziţie. Nimic nu se clintise de la precedenta vizită. Doar fumul. Fructiera, care-i ţine loc de scrumieră, este plină şi dă pe dinafară. Acum văd că şi tastatura este plină de „cicatrice” lăsate de ţigările cărora le-a folosit drept sprijin. – Cred că este o [...]
CAP. 8. „HOPA! MARCHIZA UMBLĂ CU MINCIUNELE”
August 15, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Ştiam capacitatea lui Roger de a stoarce informaţii din toate sursele. Mai ales că era încă în vigoare înţelegerea cu cei doi poliţişti din echipa zoologică, aşa că mă întorc liniştit, din acest punct de vedere, la sediul agenţiei. Ca tot bunul american, posed şi eu un televizor şi un CD player, dar nu prea [...]
7. „PROBABIL ECHIPA ARE ÎN DOTARE ŞI UN GRAND CHEROKEE”
August 15, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Când ajung la sediu, îl găsesc pe domnul Hirohisa Fujii. Tocmai primea datele problemei de la Bette. Profit şi-i adaug şi eu un exerciţiu. Decriptarea CD-ului. – Încântat să vă revăd, domnule Caldwell. – Plăcerea este de partea mea. Mai ales pentru că aveam nevoie de un sfat – Dacă pot să vă ajut, voi [...]
CAP. 6. „DACĂ SE AFLĂ, BAGĂ NIŞTE BAROSANI ÎN RAHAT”
August 8, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Detectivii nu trebuie să plutească. E regula numărul nu ştiu care din manualul „Băgăreţului privat”. Cu toate că lecţia o cunosc pe dinafară, perspectiva altei nopţi în patul cu baldachin, mă face să o ignor. Aşa că, plecând spre casă, să-mi fac duşul, înainte de vizita la palatul marchizei, atunci când Lincolnul albastru mă depăşeşte, [...]
CAP. 5. „INVITAŢIA MĂ FACE SĂ PLUTESC”
August 8, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Studiul celor două documente ne răpeşte doar zece minute. Senora se plictiseşte repede: – Nu-mi dau seama ce ar trebui să găsesc deosebit în aceste hârtii. – Atunci, am să vă rog să mi le lăsaţi mie câteva zile. Poate persoanele pe care le voi întâlni în timpul anchetei sau vreun episod al cercetării să [...]
CAP. 4 „NOAPTE BUNĂ, PUIŞORI!”
August 1, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
La fel ca şi bătrânii cai, care-şi duc stăpânii acasă, chiar dacă tipii s-au matolit şi au adormit în şa, tot aşa şi bătrânul meu Dodge m-a dus la domiciliu, cândva pe la mijitul zorilor. Întâlnirea a avut mai multe reprize, din ce în ce mai lungi, dar şi mai grozave. Din acest bun motiv [...]
CAP. 3. „AFLAŢI CĂ M-AM ÎNŞELAT”
August 1, 2010 | No Comments | NU VĂ PUNEŢI CU MANDEA!
Înainte de a mă duce la întâlnirea cu Roger, am făcut o haltă la restaurantul lui Vigu să mă delectez cu una dintre specialităţile cu reţete savante, aduse de el din ţara lui de baştină. Dacă nu am fi prieteni vechi, la ora asta nu aş fi găsit niciun loc. Dar sunt prietenul lui şi [...]
